FilleDespre

http://www.responsabilitatesociala.ro/editoriale/stakeholder-engagement-partea-i-de-ce-ne-trebuie.html

Un articol pedagogic, dar, cu un subiect atât de important şi de binevenit încât, sunt de acord cu abordarea autorului.

Un articol care trebuie citit de mulţi, de foarte mulţi, novici şi mari manageri de companii naţionale şi, surpriză, multinaţionale.

Se aude de la vecini La mulţi ani. Se aude frumos. Gaşca nu falsează. Poate pentru că îi ajută înregistrarea etno. Am început să cânt şi eu. Moţki mă privea indiferento-intrigat. M-am simţit bine. Mi-am amintit de copilărie, de La mulţi ani-urile  mele, de scălâmbăiala artistică din faţa aparatului de fotografiat automat…

Aş vrea sa aud mai des sunete de bucurie, de plăcere şi de bine. E prea tristă şi neagră lumea. Iî doresc vecinuţei mele cu voce de păpuşă să fie un om mare fericit. Şi dacă o prinde muchia valului şi o loveşte de fund, să scoată capul şi să aiba puterea, căci trebuie multă, să zîmbească atunci când oamenii o privesc încruntaţi şi să îi salute pe domni atunci când ei uită să salute doamnele. O vor face în silă, dar peste câteva luni se va vedea o uşoară schimbare. Aşa că, îţi doresc să ai puterea să fii zâmbitoare şi fericită, Mădă.

La mulţi ani.

PS: Oare nu simte nimeni nevoia să facă o campanie de conştientizare? Aş numi-o “Zâmbiţi, vă rog”. Aveţi nevoie!

Un lucru e sigur: munca de echipă e blatul şi cireaşă de pe tort. Se asezonează cu multă disponibilitate de a învăţa din experienţa celorlalţi şi de a nu presupune că ştii reţeta înainte sa o citeşti.

Parcă tot mai dificil în ziua de azi, nu?

Şi dacă mai cercetezi şi piaţa şi îţi verifici gândurile cu maeştri cofetari, e gata! Un tort de mare potenţial stă să se coacă.

Cercetează, ascultă, nu te da cel mai deştept, învaţă.

PS: Unii oameni s-ar putea să te  placă mai mult, pe alţii s-ar putea să îi sperii. Problema e în cofetăria lor.