Şi când primăvara vine parcă înverzeşte şi sufletul  şi ochii se bucură şi somnul se grăbeşte să plece şi porii să se deschidă ca să se încălzească ca şopârlele la soare.

Bun venit primăvară!

Evolutie = Involutie.

Tastam, comentam, atasam mesaje, introducem fete fetisoare. Ne contactam prietenii. Vorbim.

Doar ca nu mai comunicam. Informam.

Santatea noastra mintala moare!

Ce fac comunicatorii in privinta asta?

Analize de piata, focus-grupuri, cercetari cantitative, idei geniale, insighturi etc etc etc. Orice ca sa prinda consumatorul. Sa il faca sa observe feliuta din ditamai tortul. Mai putin cercetare pe impactul bulucului de campanii si mesaje.

Rezultatul? Oameni din ce in ce mai bolnavi.

In rest? Asteptam primele “ravagii”,  adica aparitii in prime time, primele cercetari si primii comunicatori de toate speciile care sa ia in calcul si mintea lor si a mea si a ta…

Pentru cei interesati propun o prima carte (nu cred ca poate fi parcursa si online, inca): Tratat de igiena mintala, Enachescu, Polirom.

Pene în apă, ochi negri cercetători, puţină teamă. O zi de primăvară timpurie peste lacul curgător şi o interacţiune între lumi.  Un privilegiu.

Le Lac Leman, martie 2008

Un articol pedagogic, dar, cu un subiect atât de important şi de binevenit încât, sunt de acord cu abordarea autorului.

Un articol care trebuie citit de mulţi, de foarte mulţi, novici şi mari manageri de companii naţionale şi, surpriză, multinaţionale.

Dar nu asta contează. Contează că mi-am  liniştit  creierul urbanizat şi i-am dat ce avea  nevoie:  o  gura de aer curat, un orizont verde  şi albastru şi iar  verde şi albastru, pământ sub  tălpi şi-un moale pat  de muşchi uscat din  cauza secetei.

Cu creierul limpede  ci cu prietenii potriviti aproape am redescoperit Baia Mare. Un oraş cu un adevarat potenţial turistic.

Doar dacă am fi avut încă un pic de vreme.

Şi apoi melancolici, gânditori şi încântaţi de vizita de acasă şi de toamna frumoasă de peste dealurile din jurul Băii Mari ne întoarcem şi plănuim următoarea ieşire din Bucureşti.

Aş vrea sa aud mai des sunete de bucurie, de plăcere şi de bine. E prea tristă şi neagră lumea. Iî doresc vecinuţei mele cu voce de păpuşă să fie un om mare fericit. Şi dacă o prinde muchia valului şi o loveşte de fund, să scoată capul şi să aiba puterea, căci trebuie multă, să zîmbească atunci când oamenii o privesc încruntaţi şi să îi salute pe domni atunci când ei uită să salute doamnele. O vor face în silă, dar peste câteva luni se va vedea o uşoară schimbare. Aşa că, îţi doresc să ai puterea să fii zâmbitoare şi fericită, Mădă.

La mulţi ani.

PS: Oare nu simte nimeni nevoia să facă o campanie de conştientizare? Aş numi-o “Zâmbiţi, vă rog”. Aveţi nevoie!

Parcă tot mai dificil în ziua de azi, nu?

Şi dacă mai cercetezi şi piaţa şi îţi verifici gândurile cu maeştri cofetari, e gata! Un tort de mare potenţial stă să se coacă.

Cercetează, ascultă, nu te da cel mai deştept, învaţă.

PS: Unii oameni s-ar putea să te  placă mai mult, pe alţii s-ar putea să îi sperii. Problema e în cofetăria lor.

Vama Veche